Program pilot FCG 2010-2015

legea-fcg

„Cel mai important e să faci din educația timpurie a copiilor vulnerabili o prioritate a întregii comunități”.
Maria Gheorghiu, cofondator OvidiuRo

Între anii 2010 și 2015, peste 6.000 de copii din 45 de comunități rurale și semi rurale din 11 județe din România au beneficiat de educație timpurie și hrană mai bună prin programul pilot „Fiecare Copil în Grădiniță” (FCG). Cu ajutorul unui grant de 30.000 USD oferit de The Alex Fund, o organizație americană non-profit, OvidiuRo a invitat primarii să aplice pentru ajutor în înscrierea la grădiniță a celor mai vulnerabili copii de 3-5 ani din comunitățile lor.

Fiecare Copil în Grădiniță a stimulat părinții săraci să își aducă copiii de vârstă preșcolară la grădiniță, oferindu-le tichete sociale în valoare de 11 euro/ lună (50 lei), condiționate de frecventarea zilnică a grădiniței de către copii. În România, la vremea respectivă alocația pentru copii (care nu este condiționată) era de 10 euro (45 lei) pe lună, de aceea acest stimulent educațional a reprezentat un venit considerabil pentru familiile care trăiau din alocația pentru copii.

Participarea în program a fost condiționată de venit, indiferent de etnia potențialului beneficiar. Cu toate acestea, majoritatea familiilor care au beneficiat de sprijin în FCG pilot au fost de etnie romă – deși majoritatea nu se și declară ca atare la recensământ.

Profesorii notau prezența în fiecare zi, până în ora 9 AM și o afișau în clasă. OvidiuRo făcea vizite neanunțate pentru a monitoriza prezența și a se asigura că aceasta a fost completată corect- așa că părinții și-au creat un obicei în a-și aduce copiii la grădiniță înainte de ora 9 AM.

FCG a ajutat la prevenirea abandonul școlar prin:

  1. prioritizarea educației timpurii în comunitățile locale și
  2. stimularea părinților săraci să își aducă la grădiniță copiii de 3-5 ani.

Tichetele sociale condiționate de prezența copiilor la grădiniță s-au dovedit a fi un instrument extrem de eficient pentru a motiva părinții foarte săraci și de multe ori analfabeți funcțional (care aveau, în medie, 4 ani de școală), să își aducă copiii la grădiniță în fiecare zi. Dacă făceau acest lucru, părinții primeau la finalul lunii tichete sociale în valoare de 50 de lei pe lună.

CUM A FUNCȚIONAT programul pilot Fiecare Copil în Grădiniţă:

Rolul fiecărei comunități:

  • Administrația locală dezvoltă un Grup Local de Implementare care aprobă programul și îl adaptează la nevoile locale;
  • Consiliul local alocă anual 150 de lei pentru îmbrăcămintea și încălțămintea fiecărui copil din program;
  • Echipa locală (directorul școlii, profesorii, asistentul social și mediatorul școlar) implementează activitățile.

Rolul OvidiuRo (OvR) :

  • Asigură tichetele sociale condiționate de prezența regulată la grădiniță în valoare de 50 de lei / copil / lună;
  • Alocă 60 de lei / copil / an pentru materiale educaționale pe care le aleg profesorii;
  • Oferă pregătire profesională și consultanță membrilor echipelor și Grupurilor Locale de Implementare;
  • Organizează ateliere pentru profesori (metode moderne de predare)

De ce Tichete Sociale de Grădiniță?

Toate programele care susțin educația timpurie recomandă înscrierea proactivă la grădiniță a copiilor din mediile defavorizate (comunicarea cu părinții, atenuarea costurilor ascunse, prin oferirea de haine și rechizite școlare). Pentru persoanele care trăiesc în sărăcie extremă, prioritățile zilnice sunt diferite față de cele ale unei familii în care ambii părinți muncesc. Tichetele sociale acoperă nevoia de bază a acestor familii: asigurarea hranei zilnice!

Informația și facilitarea accesului la educație sunt importante, dar motorul principal ce îi determină pe părinții săraci să îi ducă zilnic pe copii la grădiniță îl constituie acest stimulent educațional.

Pentru ca părinții să primească tichetele sociale, copii trebuie să frecventeze zilnic grădinița (iar în momentul în care lipsesc să aibă scutire medicală) și părinții trebuie să participe lunar la o întâlnire părinți – profesori. Cei 11 euro pe lună constituie un stimulent pentru părinții care nu au un loc de muncă, iar metoda de plată în sine (tichete sociale de grădiniță) a fost un factor pozitiv. Metoda tichetelor a fost aleasă pentru că tichetele sunt:

  • Mai ușor de acceptat de către alți membri ai comunității ca formă de ajutor social;
  • Mai ușor de distribuit și urmărit;
  • Mai greu de înlocuit (cumpărarea de țigări și alcool este exclusă);
  • Direct dedicate nevoilor nutriționale ale copiilor.

În România, asigurarea unei mese calde la grădinița nu a fost o opțiune, pentru că grădinițele din mediul rural nu au cantine sau acces la servicii de catering. De asemenea, banii cash nu sunt o opțiune viabilă, deoarece satele mici nu au sucursale bancare (iar oamenii care trăiesc sub pragul sărăciei au rareori conturi bancare).

Elemente cheie pentru succesul programului FCG

Pe lângă stimulentele educaționale pentru înscrierea la grădiniță a copiilor din mediile dezavantajate, alți factori esențiali sunt:

  • Implicarea și sprijinul continuu al liderilor locali. Acolo unde primarul, inspectorul școlar și directorul au sprijinit programul, impactul a fost uriaș. Aceasta nu este doar o consecință a alocării de resurse umane și financiare. Acolo unde educația timpurie devine o prioritate a comunității, soluții creative se vor găsi întotdeauna. Echipele care au implementat programul pilot Fiecare Copil în Grădiniță au demonstrat că prin aducerea la cunoștința autorităților locale a problemelor legate de educația timpurie – organizând întâlniri regulate ale Grupului de Acțiune Locală, publicând rezultatele pozitive ale programului- comunitatea începe să creadă că schimbarea nu numai că este posibilă, ci că o fac chiar ei. Implicându-se în FCG, membrii echipelor locale și județene au înțeles mai bine problemele din comunitățile lor și au devenit mai motivați să-și depășească responsabilitățile standard de muncă – devenind mai activi și implicați în viața comunității.
  • Recrutarea din ușă în ușă. Pentru a putea identifica toți copiii între 3-6 ani din comunitate, o echipă formată din mediator școlar, asistent social și profesor trebuia să meargă de mai multe ori din ușă în ușă, în zonele cele mai sărace și să discute cu părinții despre avantajele înscrierii la grădiniță a copilului lor. Mulți părinți fără educație neglijează înscrierea copiilor din motive destul de logice: grădinița nu este obligatorie, aceasta implică costuri (cum ar fi haine și încălțăminte), nu realizează importanța grădiniței și, de asemenea, există un disconfort personal în relația cu autoritățile, bazat pe propriile experiențe anterioare.
  • Monitorizarea strictă a prezenței. Stimulentele funcționează doar atunci când regulile sunt respectate. La început părinții trebuiau ajutați să înțeleagă că e obligatoriu să-și aducă copiii la grădiniță în fiecare zi; cand copilul era bolnav sau dacă apărea o situație neașteptată, părinții trebuiau să aducă o scutire medicală sau să anunțe dinainte profesorii. De aceea, profesorii trebuiau să facă prezența zilnic, să incercuiasca numai absențele motivate și să fie consecvenți, să nu facă nicio concesie sau excepție. Primele luni erau întotdeauna agitate, pentru că existau câțiva părinți care voiau să vadă cât de mult pot să încalce regulile. Dar stricta aplicare a regulilor încă de la început s-a dovedit de succes pe termen lung.
  • Implicarea părinților. În programul pilot FGC, acordarea lunară a tichetelor sociale era condiționată de doi factori: (1) prezența zilnică a copiilor, și (2) participarea părinților la două activități: Ziua Părinților (o activitate lunară cu copiii și părinții) și Părintele de serviciu (cinci zile pe an când părinților li se cere să petreacă o zi în grădiniță, ajutând profesorul).
    Aceste interacțiuni cu profesorii în mediul școlar au îmbunătățit nivelul de confort al părinților săraci în colaborarea cu profesorii și în aprecierea progresului copiilor la școală. De asemenea a ajutat și profesorii sa înțeleagă mai bine situația de acasă a copiilor.
  • Alocarea de către Consiliul Local de rechizite școlare, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii care trăiesc la limita sărăciei.

De ce a funcționat?

Programul pilot FCG reflectă realitățile din cele mai sărace zone ale țării și a pus în mișcare un mecanism ce a angrenat un ONG (OvidiuRo), autorități locale și școli – cu scopul de a reduce fenomenul părăsirii timpurii a școlii, fenomen ce ia amploare în România.
Gravitatea fenomenului era cunoscută de autorități, însă acțiunile concrete au întârziat să apară, fie din cauza lipsei unei strategii pe termen lung, fie a resurselor necesare pentru a aduce o schimbare. De-a lungul timpului au existat comunități care au beneficiat punctual de finanțări externe (ex. Fundația Roma Education Fund, Fondul Social European, Programul de Cooperare Elvețiano-Român), dar aceste programe au încetat odată cu încheierea granturilor – ceea ce nu a permis implicarea și responsabilizarea comunităților pe termen lung și, ca atare, au rămas fără un impact măsurabil în rezultatele școlare ale beneficiarilor.
Fiecare Copil în Grădiniță este un program diferit, cu impact pe termen lung, al cărui succes a fost asigurat de:

  1. implicarea majoră a echipei și a autorităților locale, prin asumarea atât a unui cost anual/copil de minim 150 de lei pentru îmbrăcăminte și încălțăminte, cât și a derulării activităților de zi cu zi;
  2. Angajamentul pe termen lung asumat de OvidiuRo, prin asigurarea tichetelor sociale și a rechizitelor pentru copii, precum și optimizarea constantă a metodologiei de implementare;
  3. Planul de management al transferului de responsabilitate, pe termen mediu și lung. În 2014, OvidiuRo a inițiat un proces de autonomizare a echipelor locale din comunitățile partenere. 13 echipe au devenit autonome (coordonatorii locali luau toate deciziile legate de program, raportând constant către OvR), iar alte 8 echipe au devenit semi-autonome (coordonatorii locali luau decizii punctuale, însă monitorizarea programului rămânea în responsabilitatea OvidiuRo)
  4. Referințe pozitive. Succesul programului pilot a atras interesul altor autorități locale, din comunități noi, ceea ce i-a permis să aibă o creștere organică de-a lungul celor 5 ani de implementare.

Ce spun părinții

„Nu știu să citesc sau să scriu, dar toți copiii mei au fost la grădinița. Într-o zi, cea mică a venit acasă și și-a scris numele pe perete. Am rămas fără cuvinte.”
Părinte, Amărăștii de Jos

„Fata mea mai mare a fost și ea în program, iar acum este în clasa a II-a. Poate nu vă vine să credeți, dar are note de 10. Mi-a spus că, atunci când va crește, va merge la liceu la Brașov. Deja mi-o imaginez cu diplomă.“
Părinte, Budila

„Sigur că vreau să îl aduc. După prima zi mi-a spus că vrea să meargă în fiecare zi. Sunt foarte bucuroasă când văd că el este fericit.”
Părinte, Roșia

Ce spun profesorii

„ Înainte de FCG aveam copii în clasa întâi care începeau să plângă după ce scriau un rând. Adaptarea la școala primară, fără grădiniță, e pur și simplu un pas mult prea mare pentru copii.”
Claudia Pop, profesor clasa pregătitoare, Apold, Mureș

„E-atât de simplu. Sunt surprins că nu ne-am gândit noi la asta înainte.”
Dullo Szilard, director, Școala Araci

Ce spun asistenții sociali

„Odată ce părinții săraci sunt integrați în sistemul educațional, ei își aduc copiii la grădiniță – chiar dacă nu mai sunt eligibili pentru tichetele sociale ”.
Simona Cristea, asistent social, Budila

Rezultate

2010-2015 rezultate cumulate:

4000 de copii din 100 grădinițe din 11 județe

3100 de copii din categoriile de mare risc au frecventat regulat grădinița

9000 de copii cu varste intre 3-14 ani au participat în atelierele de vară

3700 de copii și membri de familie au beneficiat de asistență medicală

1800 de copii mici și mamele lor s-au obișnuit treptat cu grădinița

peste 3000 de părinți au participat la activitățile din grădiniță

1000 de profesori au beneficiat de training-uri