Ethan Hawke, Margareta Pâslaru, Andreea Esca, Horia Brenciu

Nume mari in campania “Scoala te face mare”

de Adela Vrînceanu

Copiii sunt responsabilitatea noastră.

Copiii nu au naţionalitate, copiii sunt doar suflete nevinovate care nu pot să îşi aleagă părinţii sau un loc mai bun unde să se nască, cum nici noi nu am putut. Fiind la maturitate acum, putem să dăm o şansă celor defavorizaţi. Este un mister pentru mine cum ne refuzăm nouă înşine şansa de a aduce fericire şi speranţa altora, ne refuzăm binecuvântarea ridicând din umeri, întorcând privirea când vedem un copil nevoiaş. Dumnezeu este pretutindeni, dar parcă mai mult decât oriunde îl vedem în ochii celor nevinovaţi, celor poate încă nealteraţi de vicii sau de lăcomie. Trebuie să facem ceva, trebuie să dăm o şansă celor care nu o au, este testul suprem de trecut, test care ne va defini şi nouă traseul în viaţă, mai departe.

Iată patru oameni mari, din colţuri diferite ale lumii, care au pus umărul în noua campanie Ovidiu Rom. Pentru prima oară, o vedetă internaţională se alătură unor vedete din România pentru a susţine „Şcoala te face mare”. Ethan Hawke se alătură acestei campanii în România, susţinând astfel munca mamei sale de un deceniu, în ţara noastră, un gest superb, dar parcă şi o palmă dată celor care trăiesc aici şi sunt inactivi în ceea ce priveşte problemele societăţii româneşti. Doamna Margareta Pâslaru care ne arată încă o dată ce înseamnă un om bun, în adevăratul sens al cuvântului, un om integru şi curat. Andreea Esca, cea care reprezintă profesionalismul în jurnalism de când există libertatea în mass-media în România. Horia Brenciu, un artist complet care înţelege că normalitatea este alta faţă de cea trăită. Toţi aceşti oameni ne arată că trebuie să facem ceva, este datoria noastră şi a venit momentul să ne-o asumăm.

Ethan Hawke

1. Ce reprezintă pentru tine campania Şcoala te face mare?

Viaţa a fost generoasă cu mine. Când îmi duc copiii la şcoală şi îmi dau seama de câte avantaje se bucură, mă gândesc adesea la copiii care nu au asemenea oportunităţi. Şi chiar copiii norocoşi precum ai mei se luptă uneori cu dificultăţi foarte mari: una dintre fetiţele mele, de exemplu, are dislexie şi din cauza asta i-a fost de greu să înveţe să citească. Noi am avut resursele necesare pentru a-i oferi ajutorul suplimentar de care a avut nevoie şi doar aşa a reuşit să ajungă să citească la fel de bine ca ceilalţi copii din clasa ei. Dacă s-ar fi născut undeva unde acest gen de servicii nu ar fi fost disponibile sau dacă nu ne-am fi permis aceste servicii, poate că n-ar fi învăţat niciodată să citească. Sunt fericit că fiica mea a reuşit să depăşească o dizabilitate care ar fi putut s-o expună la situaţii umilitoare. Mă mâhneşte gândul că mulţi copii NU au aceleaşi şanse. Am vizitat mai multe şcoli unde lucrează Ovidiu Rom şi am văzut speranţa în ochii copiilor. Şi am văzut speranţa şi în ochii părinţilor lor.

2. Mama ta te-a dus în Haiti când aveai 17 ani şi a fost o experienţă care a avut un mare impact asupra ta. Ce ai învăţat din vizitele tale în România şi din activitatea lui Ovidiu Rom?

Nimic altceva nu mi-ar fi deschis ochii la fel de tare cum a făcut-o acea călătorie în Haiti cu mama. Mi-am dat seama atunci de câte privilegii mă bucuram şi în acelaşi timp descopeream o altă realitate. Când eşti adolescent eşti adesea incredibil de superficial şi de egoist. În faţa frumuseţii poporului haitian, care trăieşte vibrant pe fundalul unei sărăcii crunte, am început să privesc viaţa într-un context mai larg decât cel la care mă raportam pe orbita mea din Princeton, New Jersey. Călătoria în Haiti a marcat de asemenea începutul unei misiuni pe care şi-a asumat-o familia noastră, şi anume aceea de a împărţi cu ceilalţi ceea ce suntem norocoşi să avem – şi mă refer nu numai la bani, ci şi la timp, energie şi atenţie pentru rezolvarea unor grave probleme sociale.

3. Copiii reprezintă viitorul, dar sunt problemele lor indicatorul pentru bolile societăţii în care trăim?

Dacă am înţeles corect întrebarea, aş spune că da, situaţia copiilor reflectă cu siguranţă starea de sănătate a unei societăţi. O societate care îşi lăsa copiii să cerşească pe străzi este o societate care nu se respectă.

4. Un prieten de-al meu spune: copiii sunt blank-uri. Dacă mergem pe această definiţie, ce date trebuie să uploadăm?

Nu cred că mintea unui copil e în întregime ca un CD gol. Ca părinte, sunt uimit de cât de diferite sunt “programele” pe care copiii mei Ie-au adus odată cu venirea lor pe lume! Dar într-adevăr există de asemenea o grămadă de spaţiu liber pe care părinţii, profesorii şi societatea să-l umple şi pe care să spere că copilul le va salva pe server! Etica este unul dintre domeniile în care este crucial pentru copii să primească îndrumări corecte. Acum mai mulţi ani, am început să scriu pentru copiii mei o listă de “reguli după care să îţi trăieşti viaţa” ilustrate cu mici povestioare. Le-am numit “Regulile Cavalerului” şi le-am scris în cabină, în timp ce asteptam să fiu chemat pe platoul unuia sau altuia dintre filmele în care am jucat. În timp ce le scriam, am fost nevoit să mă gândesc foarte serios la propriile valori. Iată una dintre aceste povestioare care este totodată şi preferata mamei mele:
Odata eu şi bunicul meu am pus cortul pe malul oceanului. Era o seară fierbinte de august. Bunicul mi-a zis:
– Te voi învăţa ce e războiul, dar vreau să ţii minte că de fapt lupta “adevărată” se dă între doi lupi care trăiesc în interiorul nostru.
– Doi lupi? l-am întrebat eu vrăjit, cu ochii lucindu-mi de la focul de tabără.
– Un lup e Rău, a continuat bunicul. E lupul mâniei, al invidiei, al geloziei, al tristeţii, al regretului, al lăcomiei, al aroganţei, al chinului interior, al vinovăţiei, al resentimentelor, al inferiorităţii, al minciunii, al falsei-mândrii, al superiorităţii şi al egoismului.
Apoi s-a oprit să aţâţe focul cu ciomagul pe care îl cioplise ceva mai devreme.
– Celălalt e Bun. E bucuria, pacea, iubirea, speranţa, serenitatea, modestia, bunătatea, bunăvoinţa, empatia, generozitatea, adevărul, compasiunea şi credinţa.
M-am gândit preţ de vreun minut, după care l-am întrebat:
– Şi care lup câştigă?
Bătrânul a privit o vreme la flăcările portocalii ale focului şi la scânteile care dansau spre cer, după care a spus:
– Cel căruia îi dai să mănânce mai mult.

5. Din moment ce avem o soluţie la îndemână pentru problema abandonului şcolar, de ce este atât de lent şi greu procesul de soluţionare a ei?

Nu pot să vorbesc despre România în particular, dar pot să spun că în general noi, oamenii, suntem mult mai motivaţi de lucrurile care ne oferă o satisfacţie imediată, decât de ideea unei societăţi mai bune în viitor. În general nu facem schimbări majore decât dacă e neaparătă nevoie. Cred că ceea ce încearcă Ovidiu Rom este tocmai să-i facă pe oameni conştienţi de nivelul şi pericolul analfabetismului în România.

6. Te rog transmite un mesaj pentru cei care pot susţine această cauză şi nu au făcut-o încă până acum.

Faceţi tot ceea ce puteţi pentru a-i ajuta pe copiii sărăci să meargă la grădiniţă şi la şcoală la aceeaşi vârstă la care se duc şi ceilalţi copii!

Margareta Pâslaru


„Aşa cum îi creştem pe copii astăzi, tot aşa ne vor conduce ei pe noi, mâine.”

7. Multe persoane consideră lupta împotriva abandonului şcolar o cauză pierdută, cum putem să schimbăm mentalitatea oamenilor în această privinţă?

Cred că reamintind familiei şi educatorilor vorba din bătrâni „ai carte, ai parte” ar fi un început… Şcoala, pe lângă faptul că deschide orizontul nemărginit al cunoaşterii, este un loc în care se formează prietenii de durată. Şcoala înaripează visul şi voinţa de a reuşi în viaţă.

8. V-aţi implicat în nenumărate activităţi caritabile, cum am putea să încurajăm mai multe personalităţi, astfel încât să ni se alăture în susţinerea acestei campanii?

Cunosc mulţi oameni de bine, responsabili şi inimoşi care acţionează în mod constant, fiecare în domeniul ales. De pildă, doamna Smaranda Olteanu-Bunea, director fondator al „Operei Comice pentru Copii”, oferă educaţie muzicală prichindeilor de toate vârstele. În ceea ce mă priveşte, continui încurajarea tinerilor talentaţi în emisiunea domnului Pompiliu Onofrei, „Radioul de sâmbătă seara”, la rubrica permanentă: „Margareta prezintă pe…”. Vizionaţi, vă rog, http://margareta.com/news2010.htm. De câte ori sunt invitată în cadrul unor campanii naţionale create de UNICEF şi Crucea Rosie Română, a căror membră de onoare sunt din anul 1996, respectiv 2000, răspund prompt chemării. Îmi ascult sufletul.

9. De ce este societatea atât de aspră cu copiii care provin din medii defavorizate?

Din păcate, unii îşi varsă necazul asupra celor neajutoraţi fie că sunt copii, bătrâni, femei sau animale. Lucrări celebre, precum „Oliver Twist”, de Charles Dickens, „Mizerabilii” şi „Povestea micuţei Cosette”, de Victor Hugo, „Black Beauty”, povestea unul cal şi a suferinţelor provocate de cruzimea diferiţilor stăpâni, de Anna Sewell sau „Fetiţa cu chibrituri”, a lui Hans Christian Andersen, subliniază faptul că sărăcia spirituală şi materială perpetuează violenţa adulţilor. Nu pot uita descrierea marelui nostru Ion Luca Caragiale în povestirea „Cănuţă, om sucit”. Plângeam de câte ori jupânul îl lovea pe bietul băiat, supunându-l în mod sistematic unor cazne pestea puterile lui, în timp ce aşa zisul dascăl îl insulta în faţa colegilor de clasă. Şi acestea sunt doar câteva exemple.

10. Cum au decurs filmările pentru spot şi şedinta foto?

Colaborarea cu domnul Cristian Mungiu şi echipa sa a fost o experienţă deosebită. Am asimilat o nouă manieră de lucru, relaxată, firească, descoperind în acelaşi timp o altă realitate, dură, aceea din strada Pângăraţi din sectorul 5 al capitalei.

Andreea Esca

11. Care sunt motivele pentru care te-ai alăturat campaniei Şcoala te face mare?

Pentru că este important să înţelegem că nu putem să redăm nişte oameni societăţii decât prin educaţie. Iar educaţia are în mare măsură legătura cu şcoala. Sigur, că în primul rând, familia este cea care îi formează pe copii pentru viaţă, dar şcoala consolidează totul şi îţi dă acea pregătire care să te ajute să construieşti lucruri importante, durabile. Să ai bagajul de informaţii care să-ţi dea încredere în tine.

12. Care crezi că ar fi primele soluţii pe care le avem pentru a scădea abandonul şcolar?

Cred că întâi şi întâi trebuie să-i ajutăm pe părinţi să înţeleagă că trebuie să-i trimită pe copii la şcoală. Că nu îi ajută cu nimic dacă îi ţin prin casă la muncă sau dacă îi trimit la cerşit. Dacă îşi iubesc copiii cu adevărat trebuie să se gândească la viitorul lor. Iar un viitor frumos, curat, de succes nu poate să existe fără şcoală…

13. De ce sunt românii atât de aspri în ceea ce priveşte copiii sărăci, copiii care cerşesc la semafoare, când de fapt soluţia pentru a le oferi o viaţă mai bună este deja în mâinile noastre?

Nici eu nu susţin ideea de a da bani copiilor pentru că nu cred că le facem un bine, ci dimpotrivă. Îi încurajăm pe părinţi să continue să-i exploateze. Niciun copil nu cred că merge la cerşit din plăcere. Mai ales dacă ar avea de ales între a merge cu nişte prieteni la şcoală unde învaţă , dar se şi distrează şi a sta în mijlocul străzii în mijlocul iernii. Deci soluţia pentru o viaţă mai bună nu este numai în mâinile noastre. Este în primul rând , în mâinile familiilor lor. Dar şi noi trebuie să-i acceptăm pe aceşti copii alături de copiii noştri, alături de noi. Un rrom pe care l-am cunoscut la filmare îmi spunea că cei mici ai lor sunt respinşi la şcoală deoarece au păduchi sau miros urât, iar asta e pentru că nu au apă pe stradă. Absolut de înţeles. Dar ce facem dacă au apa şi nu o plătesc? Desigur că nu o plătesc pentru că… cine îi angajează? Iată aşadar, un cerc vicios din care e greu să ieşim….

14. Cum a descurs filmarea spotului cu colegii de platou şi cu Cristian Mungiu?

A decurs foarte bine. Eu i-am mai încurcat puţin probabil din cauză că nu puteam să merg fără cârje, dar sper că nu i-am încurcat prea tare. Cristi este un profesionist, deci a ştiut să ne dea toate indicaţiile necesare pentru a ieşi bine. Am râs mult cu Horia Brenciu şi am discutat pe subiecte interesante cu doamna Margareta Pâslaru. Iar copiii alături de care am filmat au fost adorabili şi extrem de răbdători. Au repetat de câte ori le-a cerut regizorul fără să comenteze. Nişte mici actori talentaţi.

15. Te rog transmite un mesaj românilor care nu s-au implicat până acum în problema abandonului şcolar, deşi este la îndemâna lor să o facă.

Mesajul meu este în primul rând pentru părinţii tuturor copiilor din România. Chiar dacă au o singură pereche de pantofi şi un tricou pe care trebuie să-l spele de pe o zi pe alta, să-i lase pe cei mici să meargă la şcoală. Să-i încurajeze să înveţe, să ia contact cu alţi copii, din alte medii, să poată avea acces la informaţii care să le schimbe mintea, viaţa, visele. Oricare dintre aceşti copii poate ajunge un om mare. Iar noi toţi să-i ajutam prin a-i accepta, prin a le întinde o mână când au nevoie, prin a înţelege că nu avem voie să-i judecăm aşa de aspru doar pentru că noi am avut norocul să ne naştem în nişte familii fericite.

Horia Brenciu

16. Anul acesta Ovidiu Rom a adunat nume cu mare rezonanţă pentru a promova campania. Care crezi că va fi impactul acestei acţiuni asupra publicului?

Poporul român este, de multe ori, total surprinzător. Câteodată, impredictibil. Putem spune multe despre români şi despre felul în care înţeleg ei viaţa. Totuşi, eu cred că peste toate aceste aspecte avem un tezaur de bun-simţ pe care-l utilizăm doar în momentele capitale ale existenţei noastre. Acesta este un moment din acela, vital… Speranţa mea e că lumea va înţelege, odată-n plus, importanţa educaţiei.

17. Care ar fi primele trei soluţii pe care le-ai propune pentru a reduce abandonul şcolar?

Cred că trebuie găsită o soluţie, iar aceea, în principal, să fie de ordin financiar! Orice ai încerca să faci sau să te gândeşti că poţi pune în aplicare, fie compensarea manualelor şcolare, fie compensarea transportului copiilor la şcoală, din orice colţ de ţară s-ar afla, baza tuturor acestor lucruri ar fi tot una financiară! Suntem pe locul 3 în Europa la capitolul abandonului şcolar şi cred că lucru asta se datorează în special sărăciei. Mă întreb… dacă sunt oameni plătiţi să gândească astfel de soluţii, la nivel educaţional, de ce nu s-a întâmplat ceva notabil, până acum şi situaţia devine din ce în ce mai gravă?!

18. De ce crezi că rata abandonului şcolar în România este atât de mare?

Pentru că în toţi aceşti 20 de ani educaţia n-a fost nici pe departe prioritară! Nici sănătatea nu stă prea bine… Dincolo de cotele alarmante ale sărăciei, indiferenţa celor care ar trebui să reglementeze aceste probleme pune în şi mai mare pericol, practic, destinul României. Eu am făcut clasele I-VIII la Liceul pedagogic Andrei Mureşanu, iar liceul, clasele IX-XII, la Liceul Andrei Şaguna, amândouă din Braşov. Pe tot parcursul celor 12 clase, familia mea nu a fost lipsită de probleme. Nu eram deloc ceea ce se numea o familie înstărită şi ţin minte că după moartea mamei mele, tatălui meu i-a fost foarte greu să reziste cu un singur serviciu şi cu doi copii, eu şi fratele meu. Cu toate astea, el a avut tăria şi determinarea să se lupte împotriva resemnării, pregătindu-ne mărul şi sandvişul de rigoare în fiecare dimineaţă. Clasele, în special în generală, erau şi de 44 de copii, iar manualele nu se găseau deloc pe piaţă. Materiile, dincolo de bla-bla-urile comuniste, erau extrem de condensate de informaţii… Internet?! Nici nu ştiam cuvântul ăsta. Sursele educaţiei noastre erau părinţii noştri şi cărţile pe care le citeam. Acum, la 37 de ani, mă simti obligat să dau şi altora din dragostea, din educaţia care mi-a fost şi mie, cândva, dată!

19. Cum au fost filmările pentru spotul tv?

Absolut motivante… După cum cred că ştiţi deja, am filmat pe o stradă din Bucureşti, din sectorul 5. Fără apă, fără canalizare sau gaze oamenii de acolo trăiesc. Atât, doar! Trăiesc! Mai bine zis, supravieţuiesc! Ce mi s-a părut paradoxal este că n-a trebuit să ne ducem în zone rurale îndepărtate, afectate de sărăcie, pentru a ilustra şi a motiva situaţia abandonului şcolar, ci locul de filmare era chiar acolo, sub nasul nostru, în capitală! În timpul celor câteva ore de filmare, am intrat în vorbă cu oamenii de acolo. Fiecare familie avea câte 4, 5 sau chiar 9 copii. Sofian, cel pe care-l aduc, cu bicicleta, în clip, la şcoală, avea 4 fraţi. Sper că o fărâmă din tot ce s-a filmat real acolo să fie resimţită şi de cei care vor privi campania „Şcoala te face mare”…

20. Ai intrat în contact la filmări cu mulţi copii săraci, care sunt în programul Şcoala te face mare, cu ce sunt ei diferiţi ca şi structură faţă de copiii cu şanse mai mari la educaţie şi care au un trai bun?

Nu alegem unde să ne naştem… Ceea ce putem face e să pregătim noua generaţie, copiii noştri… Câteodată am impresia că adulţilor nu le mai pasă, nu-i mai interesează ce se întâmplă mâine, cu viaţa propriilor copii. Îmi vine, automat, în minte vorba celebră: „după mine, potopul…”. Ai nevoie de credinţă şi educaţie să poţi lupta împotriva acestor gânduri. Poate e nevoie ca România să se schimbe şi cred că o va face. Albert Eistein spunea că valorile adevărate se nasc în crize… Tot ce se poate! Eu ştiu doar că îmi plac ţara mea, oamenii şi, în special, copiii şi mă bucur că am putut, prin intermediul influenţei mele publice, să fac acest spot şi să particip la această campanie!