Leslie Hawke a venit in Romania in anul 2000, ca voluntar in Corpul Pacii, iar de atunci s-a implicat activ in combaterea problemelor din cele mai defavorizate medii. A infiintat Asociatia Ovidiu Rom, alaturi de profesoara Maria Gheorghiu, si si-a propus ceva la care societatea romaneasca inca nu a indraznit: ca fiecare copil sa urmeze o gradinita si o scoala. Si ne cere ceva ce societatea a uitat sa ne invete: sa ne implicam.

SW.ro: Ati fost numita ambasador national pentru “2010 – Anul European de Lupta impotriva Saraciei si a Excluziunii Sociale”. Ce reprezinta pentru dumneavoastra? Este aceasta misiune diferita de cea pe care o aveti in cadrul Asociatiei Ovidiu Rom?

Leslie Hawke: Noi credem ca saracia transmisa din generatie in generatie nu poate fi inlaturata decat prin educatie. Asadar, vorbim despre acelasi lucru. Cred ca toata lumea considera educatia ca fiind importanta, dar cred ca putini constientizeaza faptul ca educatia timpurie este fundatia fara de care constructia ulterioara va avea de suferit. Creierul unui copil intre 3 si 5 ani are nevoie de stimulare intelectuala. Multi parinti inteleg efectele pozitive pe care educatia timpurie o are asupra abilitatilor de socializare ale copiilor, dar multi dintre ei nu isi dau seama cat de mult contribuie aceasta la dezvoltarea lor mentala. Copiii saraci care nu merg la gradinita pierd pe doua planuri, atat social cat si intelectual si nu mai reusesc sa ii ajunga din urma pe ceilalti copii de varsta lor.

Cred ca saracia sta la baza multor prejudecati. Chiar si cadrele didactice considera adesea copiii saraci ca fiind inferiori din punct de vedere intelectual fata de ceilalti copii de varsta lor. Problema o constituie faptul ca acesti copii, care traiesc in conditii de saracie extrema, nu primesc din partea parintilor stimularea intelectuala de care au nevoie. Intreaga societate nu ar avea decat de castigat daca acesti copii ar avea parte de o educatie de calitate, care sa compenseze ceea ce nu pot primi acasa. Sincer, cea mai buna solutie ar fi sa invatam parintii saraci cum sa interactioneze mai bine cu copiii lor.

SW.ro: La ce metode apelati pentru a convinge familiile sarace sa-si tina copiii la scoala? Este intotdeauna numai o problema de bani?

Leslie Hawke: Incepem prin a le arata ca ne pasa de soarta copiilor lor. In multe cazuri, nimeni nu a mai facut asta. Ajutam autoritatile locale sa ofere tichete sociale lunare parintilor ai caror copii au prezenta de 100% la gradinita. Acest mic ajutor financiar conteaza foarte mult pentru parintii care traiesc in saracie. De asemenea, ajutam copiii cu lucruri de baza, cum ar fi haine si incaltaminte. Multi oameni nu isi dau seama ca si parintii saraci au mandria lor. Mama unui copil care vine acasa plangand deoarece la gradinita ceilalti copii au ras de el pentru ca avea tricoul rupt sau murdar, nu va insista ca el sa mearga inapoi a doua zi daca nu ii poate da ceva mai bun de imbracat.

SW.ro: Credeti ca in Romania gradinita este atat de importanta incat un copil care nu a beneficiat de ea ar putea renunta la scoala simtind ca nu poate tine pasul cu ceilalti?

Leslie Hawke: Se intampla in fiecare zi. Saracia extrema si lipsa de oportunitati educationale nu duc decat la esec. Cat de bun poti fi ca elev cand incepi scoala la 8 ani, esti tinut in ultima banca, nu ai carti si caiete ca si ceilalti colegi si nici nu ai mancat nimic de dimineata? Este logic. Romania iroseste cea mai importanta resursa prin needucarea copiilor saraci.

SW.ro: Cum reactioneaza Guvernul vis-a-vis de programele asociatiei? Nu este datoria autoritatilor sa se asigure ca fiecare copil este scolarizat?

Leslie Hawke: Romania are legi bune pentru educatie si daca noua lege va ajunge sa fie votata in varianta propusa de Camera Deputatilor si amendata de Senat, va fi si mai bine. Problemele apar cand normele de aplicare a legii nu asigura implementarea corespunzatoare. Iar in cele din urma, implementarea depinde de caracterul, inteligenta si energia autoritatilor locale. Acesta este motivul pentru care noi am invitat autoritatile locale din Romania sa aplice pentru fonduri care sa le asigure inscrierea „fiecarui copil in gradinita”. Cand exista dorinta exista si solutii.

SW.ro: Care sunt, in opinia dumneavoastra, cele mai mari realizari si cele mai mari dezamagiri de cand Asociatia Ovidiu Rom si-a inceput misiunea?

Leslie Hawke: Cea mai mare realizare este ca am crescut numarul de beneficiari ai programelor noastre. Daca in 2001 am inscris 30 de copii saraci in scoala, in 2010 am ajutat 1200 de copii sa se inscrie la gradinita. Cea mai mare dezamagire a mea o reprezinta faptul ca inca mai sunt copii care cersesc pe strazile Bucurestiului si in majoritatea oraselor din Romania. Copiii sunt exploatati prin cersit; sunt privati de copilarie. 9 din 10 copii care cersesc pe strada nu primesc niciodata nicio educatie si sfarsesc prin a deveni infractori. De ce societatea din Romania permite sa se intample acest lucru? De ce Biserica nu se opune? Sunt rele care nu pot fi schimbate, dar destinul copiilor care cersesc poate fi schimbat.

SW.ro: Cum ii incurajati pe oameni sa ajute asociatia?

Leslie Hawke: Sper ca ceea ce facem noi sa incurajeze oamenii sa ii ajute pe copiii dezavantajati. Cand intalniti un copil sarac care nu merge la gradinita, vorbiti cu parintii lui. Aflati de ce nu a fost inscris sau de ce lipseste. Daca e din cauza ca nu inteleg importanta educatiei timpurii, sfatuiti-i. Daca este pentru ca nu au resurse, oferiti-va sa ajutati. Daca la gradinita nu mai sunt locuri, duceti-va cu ei si vorbiti cu directorul. Daca oamenii ar decide pe cine sa voteze in functie de pozitia candidatului sau a partidului fata de problema educatiei, atunci politicienii chiar ar trebui sa se mobilizeze sa faca ceva in aceasta directie. Sa dai vina pe faptul ca nu sunt destule locuri in gradinite este de-a dreptul absurd.

SW.ro: Care este profilul voluntarilor care se implica in proiectele Asociatie Ovidiu Rom?

Leslie Hawke: Majoritatea voluntarilor din Bucuresti sunt tineri profesionisti, care iubesc Romania si isi doresc sa contribuie pentru ca tara lor sa devina puternica si competitiva intre natiuni. Dar sunt din ce in ce mai descurajati.

SW.ro: Ati vizitat comunitatile sarace care beneficiaza de ajutorul asociatiei si i-ati cunoscut pe copii si parintii lor. Ce impresie v-au lasat? Si cum percep ei ajutorul dumneavoastra?

Leslie Hawke: Mi se frange inima atunci cand vorbesc cu parintii care nu pot sa asigure cele necesare pentru copiii lor, asa cum eu si dumneavoastra am putea. Bineinteles, din cand in cand intalnim parintii care iau decizii proaste prin care isi ranesc copiii – dar majoritatea parintilor, indiferent de cat de saraci sau de needucati sunt, isi doresc tot ceea ce e mai bun pentru copiii lor. Dar pur si simplu nu au cum sa faca fata. Ce poate face o mama analfabeta atunci cand un director de gradinita ii spune ca nu mai sunt locuri in clasa, sau ii da o lista de materiale pe care trebuie sa le aduca la scoala, materiale pe care nu isi poate permite sa le cumpere. Oamenii saraci nu se pricep prea bine sa isi apere drepturile. Uneori se enerveaza si tipa, dar asta se intampla pentru ca sunt de-a dreptul fara putere.

SW.ro: Se apropie Balul de Halloween organizat de asociatie, ce asteptari ar trebui sa aiba invitatii de la seara cea mare? Si care sunt asteptarile dumneavoastra pentru fondurile stranse la eveniment?

Leslie Hawke: Companiile care participa la bal in calitate de sponsori trebuie sa se astepte la un mare “multumesc” din partea noastra. Oamenii care vin la bal in calitate de oaspeti ai acestor companii trebuie sa se astepte sa le cerem sprijinul. In America, daca esti invitat ca oaspete al cuiva la un eveniment de strangere de fonduri, de obicei donezi ceva. Am remarcat ca in Romania multi dintre oaspeti nu se simt obligati sau nu au nicio dorinta de a contribui personal. Initial, am crezut ca am facut noi ceva gresit si de aceea nu am obtinut mai mult sprijin individual. Dar acum cred ca e doar o problema de obisnuinta. Asa sunt oamenii obisnuiti sa faca lucrurile aici.

Societatea civila este constituita din indivizi, nu din corporatii. Vad o multime de actiuni de Responsabilitate Sociala Corporatista dar nu prea vad Responsabilitate Sociala Personala. Este dragut atunci cand oamenii ne spun cat ne admira pentru ceea ce facem, dar inseamna mult mai mult atunci cand doneaza ceva, in special daca vine din buzunarul lor propriu sau din timpul lor personal. Bineinteles ca sunt incantata de faptul ca vine Nicolas Cage la bal. Vedetele de film primesc atat de multe invitatii de a participa la astfel de evenimente! Nu il cunosc personal pe Nick Cage, dar ii sunt absolut recunoscatoare ca este dispus sa isi faca timp pentru a sprijini Ovidiu Rom, desi este atat de ocupat cu filmarile.

Autor: Alexandra Crisu