De ce e importantă grădinița pentru România

„Educația timpurie este corelată pozitiv cu rate mai mari de absolvire a școlii și de angajabilitate și cu rate mai mici de infracționalitate.”
Education and Its Lasting Effects: Research and Policy Implications, W. Steven Barnett, Rutgers University, 2008

Anul trecut, Președintele Obama a cerut ca educația preșcolară să fie accesibilă fiecărui copil de 4 ani din America, deschizând o discuție națională care continuă să fie pe prima pagină a ziarelor din America. La un an după, primarul nou ales al orașului New York a reușit să înscrie la grădiniță 50.000 de copii de patru ani. Iar China și-a propus ca obiectiv până în 2020 să le ofere copiilor trei ani de grădiniță.
De ce această atenție bruscă pentru educația timpurie? Și de ce ar trebui să ne intereseze pe fiecare dintre noi dacă fiecare copil din România merge la grădiniță?
Datele internaționale sunt fără echivoc: copiii ale căror minți sunt antrenate devreme se descurcă mai bine la școală, ceea ce contează enorm pentru succesul lor ulterior în viață. De la naștere până la 5 ani, creierul se dezvoltă cel mai rapid, iar această perioadă este cea în care se pun bazele învățării ulterioare și funcționării în viața adultă.
Studiile arată și că părinții educați vorbesc cu copiii lor mult mai mult și folosesc un vocabular mai bogat decât părinții cu un nivel de educație scăzut. Și bineînțeles, părinții mai educați tind să le citească mai mult copiilor, de la vârste foarte mici.
Prin urmare, copiii care sunt expuși de timpuriu limbajului și cărților devin elevi mai buni la școală și adulți mai ușor de angajat, mai târziu.
Conform Băncii Mondiale, doar 37% dintre copiii în situații de risc din România sunt înscriși la grădiniță (față de media națională de 77%)2. Peste tot în România, copiii din cuartila cea mai săracă încep școala fără niciun fel de noțiuni de bază (cum ar fi abilitatea de a identifica zece litere ale alfabetului, culorile sau cifrele până la 10). Casele lor nu au cărți, iar părinții săraci nu sunt conștienți nici măcar de cât de important este să vorbească cu copiii lor, darămite să le citească. Spre deosebire de casele pline de cărți ale familiilor educate, casele copiilor săraci nu au nici un fel de material tipărit. În consecință, acești copii intră în sistemul educațional cu un decalaj imens față de colegii lor, pe care de cele mai multe ori nu reușesc să îl depășească. Programele tip Școală după Școală nu sunt suficiente să reducă decalajul sau, mai exact, prăpastia care îi separă de colegii lor din clasa de mijloc când încep clasa pregătitoare.
Și cel mai îngrijorător lucru este că această diferență de nivel între copii, deși iremediabilă, POATE FI prevenită. Soluția începe cu educație timpurie de calitate. Acest decalaj nu e o problemă numai pentru cei săraci ci creează în același timp o povară economică și socială care va trebui dusă de membrii educați, productivi ai societății. Este esențial să facem ce trebuie pentru propriii copii – dar dacă nu facem același lucru și pentru copiii celor needucați și marginalizați social, moștenirea pe care o vom lăsa copiilor noștri va fi o societate cu costuri și handicapuri care le vor sufoca și lor potențialul.

2 Toward an Equal Start: Closing the Early Learning Gap for Roma Children in Eastern Europe, World Bank, 2012

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>