Rolul tichetelor sociale

Tichetele sociale condiționate de prezență reprezintă componenta centrală a programului pilot Fiecare Copil în Grădiniţă.

tichet social

„Este atât de simplu. Sunt surprins că nu ne-am gândit la asta mai demult.” Dullo Szilard, Director de școală

„Odată integrați în sistemul educațional, părinții își aduc copiii la grădiniță chiar dacă nu mai primesc tichete sociale.”Simona Cristea, asistent social și coordonator FCG Budila, Județul Brașov

Tichetele sociale condiționate de prezența copiilor la grădiniță s-au dovedit a fi un instrument extrem de eficient pentru a motiva părinții foarte săraci și de multe ori analfabeți funcțional (care au, în medie, 4 ani de școală), să își aducă copiii la grădiniță în fiecare zi.


Toate programele care pledează pentru educația timpurie recomandă înscrierea din timp a copiilor cu grad ridicat de risc, comunicarea cu părinții și sprijinirea acestora să acopere „costurile ascunse” ale educației prin furnizarea de haine și materiale școlare. Sărăcia extremă determină familiile să aibă alte priorități zilnice, față de cele cu venituri medii. Tichetele sociale corespund uneia dintre acestea — hrănirea tuturor membrilor familiei în ziua respectivă.

Informarea și medierea sunt importante, dar stimulentele financiare sunt cele care determină un număr semnificativ de părinți să facă zilnic acest efort – ceea ce crește spectaculos prezența copiilor săraci la grădiniță.

Pentru a primi tichetele sociale, copiii trebuie să meargă la grădiniță zilnic sau să aibă o scutire medicală, iar părinții trebuie să participe la o activitate lunară. În timp ce suma de 50 de lei pe lună reprezintă un motiv suficient de implicare a părinților fără venituri, metoda de plată în sine (tichetele sociale) reprezintă un alt factor pozitiv. Tichetele, acceptate de majoritatea magazinelor, sunt mai bune decât banii pentru că:

  • sunt mai ușor acceptate de către alți membri ai comunității ca o formă de ajutor social;
  • sunt mai ușor de distribuit și monitorizat;
  • sunt mai puțin interschimbabile (cumpărarea de țigări sau alcool este interzisă);
  • sunt îndreptate direct către nevoile de hrană ale copiilor.

În România nu se poate pune problema unei mese calde la grădiniță, deoarece în mediul rural nu există facilități de pregătire a hranei și nici access la furnizori acreditați. Nici banii în numerar nu reprezintă o opțiune viabilă pentru că satele mici de țară nu au oficii bancare, iar oamenii care supraviețuiesc la limita sărăciei au rareori conturi bancare.

Sunt suficiente tichetele sociale?

„Provocarea, și în același timp esența succesului, este să reușești să transformi educația timpurie pentru copiii aflați în situații de risc în prioritate pentru comunitate.” Maria Gheorghiu, Cofondator OvR

Sub nicio formă! În timp ce stimulentele condiționate sunt un ingredient necesar în recrutarea copiilor dezavantajați și menținerea unei prezențe regulate la grădiniță, ceilalți factori sunt de asemenea esențiali pentru o schimbare de durată.

Elemente-cheie pentru succesul programului:

1. Implicarea și sprijinul continuu și fără echivoc al autorităților locale. Acolo unde primarul, inspectorul școlar și directorul sprijină în totalitate programul, impactul este uriaș. Aceasta nu este numai o consecință a finanțării și alocării de resuse umane. Cel mai important este ca educația timpurie să devină o prioritate a comunității și atunci încep să apară și soluțiile. Echipele care implementează programul pilot FCG sunt o dovadă a faptului că prin aducerea și menținerea subiectului educației timpurii în atenția comunității locale, prin organizarea regulată a întâlnirilor Grupurilor Locale de Implementare și prin popularizarea primelor rezultate pozitive, membrii comunității încep să creadă nu numai că schimbarea este posibilă, dar mai ales că EI sunt cei care o determină. Implicându-se în FCG, membrii consiliilor locale și județene înțeleg mai bine problemele din comunitățile lor și devin mai motivați să meargă dincolo de responsabilitățile lor obișnuite – devenind mai activi și mai implicați în viața comunității.

2. Recrutarea din ușă în ușă. Pentru ca toți copiii eligibili, cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani, să fie identificați, e nevoie ca mediatorii, asistenții sociali și profesorii să meargă din ușă în ușă, în cele mai sărace zone ale localităților, și să le vorbească părinților despre importanța educației preșcolare pentru copilul lor. Mulți dintre părinții care nu au beneficiat de educație nu își înscriu copiii la grădiniță, și asta din motive destul de logice: grădinița nu este obligatorie, presupune costuri mari (rechizite, îmbrăcăminte, încălțăminte etc), ei nu conștientizează importanța educației preșcolare pentru dezvoltarea celor mici și nu se simt comfortabil în interacțiunea cu reprezentanții școlii (din cauza propriilor experiențe eșuate în sistemul de învățământ).

3. Monitorizarea riguroasă a prezenței. Stimulentele educaționale funcționează doar dacă regulile sunt respectate cu strictețe. La început, părinții trebuie ajutați să înțeleagă că trebuie să își aducă copiii la grădiniță ÎN FIECARE ZI; dacă cel mic se îmbolnăvește sau intervine o situație specială, atunci ei trebuie să anunțe profesorul și să aducă scutire. Profesorilor le revine sarcina notării zilnice a prezenței, a învoirii copiilor doar în baza documentelor oficiale și a evitării vreunor concesii sau excepții. Primele două luni de program sunt mereu mai agitate, deoarece părinții tind să testeze fermitatea regulilor și a echipei. Implementarea strictă a regulilor, încă de la început, are avantaje mari pe termen lung.

4. Implicarea părinților. În programul pilot FCG, acordarea de tichete sociale la finalul lunii este condiționată de (1) prezența zilnică a copiilor și (2) participarea părinților la „Ziua Părinților“ (activitate lunară cu copiii și părinții) și „Părinte de Serviciu“ (cinci zile pe an, petrecute la grădiniță, ajutând profesorul). Aceste interacțiuni profesor-părinte în mediul școlar au efecte benefice asupra nivelului de confort și de încredere a părinților săraci în profesori și în mediul educațional. Părinții încep să aprecieze munca profesorilor și să înțeleagă cum progresează copiii lor la grădiniță. Pe de altă parte, profesorii au șansa să înțeleagă mai bine mediul din care provin acești copii.

5. Furnizarea de rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copiii care trăiesc în condiții de sărăcie extremă, cu sprijinul autorităților locale.