Oana Livadariu (19 octombrie 1980 – 9 ianuarie 2015), colega noastră dragă, om de comunicare și jurnalist, a murit la vârsta de 34 de ani, răpusă de o boală cruntă. Oana își făcea cu pasiune meseria și credea cu tărie în puterea cuvântului de a schimba lumea. În memoria ei, OvidiuRo a creat o bursă de jurnalism prin care încurajează tineri jurnaliști să documenteze o problematică pe cât de complexă, pe atât de stringentă: lipsa accesului la educație pentru cei mai săraci copii din România, care îi ține captivi în cercul vicios al sărăciei în care s-au născut.


Bursele de Jurnalism Civic 2016!

La nivelul anului 2014, aproape o treime din copiii României trăiau în condiții de sărăcie extremă (32 %) iar unul din doi copii se aflau în situație de risc de sărăcie și excluziune socială. 2 din 3 copii săraci nu pot beneficia de educație timpurie din cauza condițiilor materiale iar rata abandonului școlar este în creștere (18,1% în 2014) în ciuda obiectivelor ambițioase asumate de România prin Strategia Europa 2020 (11,3% în 2020). Conform unui raport al Băncii Mondiale, România ar câștiga un miliard de euro pe an în productivitate şi venituri din taxe dacă cei mai săraci cetăţeni ai ţării ar fi educaţi. OvidiuRo implementează din 2010 un program ce stimulează frecvența copiilor săraci la grădiniță ca prima și cea mai importantă șansă de a avea o viață mai bună. Prin legea nr. 248 / 2015, începând cu 15 februarie 2016, tichetele sociale pentru grădiniță – mecanismul central al programului Fiecare Copil în Grădiniță – sunt finanțate de la bugetul de stat. Detalii aici. Ministerul Muncii estimează că aproximativ 111.000 de copii ar putea fi beneficiari ai tichetelor sociale.

One of the fewest houses with windows from Hetea.

Ediția 2016 a Burselor de Jurnalism Civic, lansată la data de 1 martie, și-a propus să scoată la lumină realitatea complexă din teren, provocările și oportunitățile aduse de legea Fiecare Copil la Grădiniță Fiecare Copil la Grădiniță și impactul real al acesteia asupra accesului la educație preșcolară al copiilor săraci din România.

15 burse, în valoare de 2500 Ron fiecare, sunt oferite anul acesta de OvidiuRo și The Alex Fund proiectelor jurnalistice care vor documenta în profunzime lipsa accesului la educație preșcolară în rândul copiilor săraci dintr-un județ sau o regiune anume, în contextul implementării legii nr. 248/2015.

34 de jurnaliști, fotoreporteri sau fotografi au aplicat la ediția din acest an a Burselor OvidiuRo. Juriul ,format din Jurnaliștii Viorel Ilișoi și Andrei Crăciun, fotograful Cosmin Bumbuț și cofondatoarele OvidiuRo, Maria Gheorghiu și Leslie Hawke, a desemnat drept câștigătoare 15 proiecte jurnalistice propuse de următorii (în ordinea punctajului obținut):


Maria„Când am transformat mecanismul central al programului Fiecare Copil în Grădiniță în lege ne-am întrebat ce va urma, câte comunități vor accepta provocarea de a prioritiza cu adevărat educația preșcolară și cât din impactul programului pilot FCG se va extinde la nivel național. Teoretic, din 15 februarie 2016, tichetul social pentru grădiniță este un drept al fiecărui preșcolar sărac din România. În practică, implementarea legii nr. 248/2015 poate scoate la iveală probleme mai vechi și practici încetățenite ce explică și chiar favorizează abandonul școlar, excluziunea și sărăcia multi-generațională. Am căutat, prin urmare, acele proiecte jurnalistice care își propuneau să meargă cât mai în profunzime pe firul implementării acestei legi pentru grădiniță pentru a descoperi punctele nevralgice, care pot răpi șansa la educație a copiilor. Le doresc mult succes autorilor celor 15 proiecte câștigătoare și sper ca materialele lor să schimbe în bine comunitățile pe care le vor vizita” (Maria Gheorghiu)


ANDREIFelicitări, câştigătorilor! Abia aştept să învăţ de la voi! Nu-mi place să jurizez. Îmi place să particip la concursuri şi să le câştig. Am făcut o singură excepţie: anul trecut, pentru Bursele Ovidiu Ro acordate în memoria Oanei Livadariu. M-am bucurat să constat că au devenit o tradiţie, că există, deja, o ediţie a doua. Nădăjduiesc să mai existe şi altele. Dacă tot am apucat să fac o excepţie, am zis că merg mai departe pe acest unic drum. Nu am greşit. Cred în cauza acestei organizaţii – fiecare copil în grădiniţă. Cred că singura noastră şansă este educaţia. Privesc şi eu cu atenţie şi îngrijorare cum misiunea OvidiuRo devine politică publică, îmi doresc să fie aplicată inteligent şi să dea roade. Cred şi în jurnalismul bun. Cred că e nevoie ca jurnaliştii buni să scrie despre copiii săraci. E un subiect fundamental, pe care nu îl putem ocoli decât din orbire sau ticăloşie. Anul acesta am primit multe aplicaţii remarcabile şi bine a fost că se acordă o atenţie specială presei locale sau regionale (deşi, în epoca internetului de mare viteză, termenul mi se pare depăşit). Îi felicit pe câştigători şi – cel mai mult – mă bucur că sunt foarte mulţi oameni pe care nu îi cunosc pe această listă. Ceea ce înseamnă că: a) eu am îmbătrânit, b) apare o nouă generaţie de jurnalişti buni. Îmi scot pălăria în faţa lor. Abia aştept să învăţ de la ei.” (Andrei Crăciun)


Selecția proiectelor câștigătoare a avut în vedere următoarele criterii:

  • Calitatea predocumentării și planul documentării (30%)
  • Subiectul ales & unghiul de abordare a temei (30%)
  • CV (top 3 materiale/ articole / proiecte fotojurnalism realizate) (20%)
  • Componenta vizuală (foto/video)(20%)
  • Acord de publicare de la o publicație locală, regională sau centrală (condiție eliminatorie)

Calendar

  • 31 martie 2016                    termen limită pentru trimiterea aplicațiilor
  • 15 aprilie                             termen limită desemnare câștigători
  • 15 aprilie – 30  iunie           documentare, scriere, tutoriat, editare
  • 15 iulie                              termen limită publicare/ difuzare material

Membrii juriului (în ordine alfabetică):

  • Cosmin Bumbuț (fotograf și voluntar OvidiuRo din 2013)
  • Andrei Crăciun (jurnalist și voluntar OvidiuRo din anul 2014)
  • Maria Gheorghiu (Cofondator OvidiuRo)
  • Leslie Hawke (Cofondator OvidiuRo)
  • Viorel Ilișoi (jurnalist)

De ce vorbim despre sarăcie, educație, grădiniță?

Pe www.ovid.ro poți afla care este misiunea noastră, de ce credem în educația timpurie și de ce avem convingerea că, pentru copiii săraci, grădinița este prima și cea mai importantă șansă pentru a reuși să iasă din cercul vicios al sărăciei. Și mai ales, ce am realizat până acum și ce ne propunem să facem de acum încolo. Îți recomandăm să descarci de aici cel mai recent raport de activitate al nostru care prezintă cel mai frumos și plin de provocări ani din istoria OvidiuRo, când am reușit să transformăm tichetele sociale pentru grădiniță în politică publică.

Dacă ai întrebări, echipa OvidiuRo te ajută cu drag! Tot ce trebuie să faci este să îi scrii colegei noastre, pe adresa irina.dobrita@ovid.ro și ți se va răspunde în cel mai scurt timp posibil.


Ediția din 2015

Cincisprezece echipe formate dintr-un reporter și un fotoreporter au aplicat și au fost jurizate de jurnaliștii Viorel Ilișoi și Andrei Crăciun și de fotograful Daniel Vrăbioiu. Patru burse, în valoare de 1200 de euro fiecare și finanțate de The Alex Fund (organizația parteneră OvR din SUA), au fost oferite echipelor de jurnaliști formate din:



VIOREL

Un râu de lacrimi, un vulcan de imprecații am stârnit zilele astea anunțând că mă retrag pentru un timp (cel puțin) din presă. Toată lumea deplânge moartea reportajului. Dar reportajul, cocoțat pe soclul lui de țărână și sânge, dă liber din aripi într-un aer rarefiat și pur. Cine urmărește cu câtă forță se avântă noua generație de reporteri știe că reportajul nu e în agonie, ci chiar pare mai viu ca niciodată. E drept, s-a retras din paginile tot mai mici ale gazetelor tipărite, devenite niște fițuici neîncăpătoare pentru ambițiile epice ale genului, și s-a instalat  cu temei în presa independentă, de nișă, și pe Internet. Impresia asta, aparent contra valului, mi s-a întărit când am jurizat bursele de jurnalism OvidiuRo. Cu câteva neînsemnate excepții, obișnuite la asemenea triaje, oricare dintre textele înscrise ar fi putut căpăta bursele. Am notat maxim o treime din texte și încă o treime cu un punctaj apropiat. Reportajul, nemaifiind finanțat de redacții, găsește resurse în asemenea inițiative; iese din coloanele presei înregimentate și se afirmă direct în arena socială. Încet-încet, societatea civilă își construiește presa de care are nevoie. Iar OvidiuRo a pus, cu aceste burse, câteva cărămizi solide.” (Viorel Ilișoi)


N-am mai fost niciodată într-un juriu care să decidă premii de presă. Nici nu cred că voi mai fi vreodată. Am făcut această excepție, pentru că am scris anul trecut despre OvidiuRo și am cunoscut oameni extraordinari aici. Unul dintre ei, din păcate, Oana Livadariu, a plecat ANDREIîntre timp într-o lume probabil mai bună. Am cunoscut și multi copii care beneficiază direct de eforturile acestor oameni extraordinari. Am făcut această excepție mai ales pentru ei.

Am citit multe proiecte bune, pe cinci dintre ele le-am notat cu punctaj maxim. Trei nu s-au aflat între câștigătorii finali, ceilalți membri ai juriului au văzut altfel, și e foarte bine că nu am avut unanimitate. Am avut supriza placută să putem premia patru, nu doar două proiecte. E de două ori mai bine!  Îi felicit pe toți cei care au câștigat, precum și pe toți cei care au aplicat, și sper că vor găsi resurse să scrie despre problema sărăciei din România și a acestei mari soluții insuficient exploatate: educația. Eu le doresc succes, rămân aproape de ei în procesul de documentare și scriere și îi asigur că îi voi citi cu atenție.” (Andrei Crăciun)


DANIEL

„Am încercat să punctez, în primul rand, abordarea și documentarea prealabilă. Mi-a fost imposibil să aleg, conform planului, doar două proiecte, pentru că au fost neașteptat de multe aplicații care meritau nota maximă! In aceste condiții, noi, jurații, n-am avut altă opțiune decât suplimentarea burselor.”(Daniel Vrăbioiu)


Când am ajuns, în prima vizită de documentare, într-un sat din Dâmbovița, m-au uimit schimbările pe care le-a produs grădinița în comportamentul copiilor: erau cuminți, îngrijiți, știau să se spele pe mâini și își doreau să învețe să scrie. M-au emoționat. E important să scriem despre educație în comunitățile sărace pentru ca oamenii să înțeleagă ca aceasta este poate singura șansă a copiilor din familii care trăiesc sub pragul sărăciei de a ieși din acest ciclu al excluziunii.” (Lina Vdovîi, bursier)


Am ales să scriu despre acest subiect pentru că accesul la educaţie mi se pare una din marile probleme ale României de astăzi. Zeci de mii de copii din comunităţi defavorizate sunt privaţi de acest drept, ţinuţi captivi de ignoranţa părinţilor şi de sărăcia în care s-au născut. Cu toţii intră în viaţă cu un handicap uriaş din cauza căruia, atunci când ajung la maturitate, cei mai mulţi ratează şansa de a se integra în societate şi de a avea o viaţă normală. Educaţia preşcolară este prima lor şansă de a ieşi din acest cerc vicios.” (Mihai Voinea, bursier)


Vrem să scriem un alt viitor pentru Nicușor, să aflăm Cum se poate schimba viața unui copil sărac de trei ani și jumătate dacă merge la grădiniță. (Oana Dan, bursier)


Am aplicat la această bursă de jurnalism social pentru că, dincolo de a fi fotografi sau jurnaliști, suntem părinți și visăm la o lume tolerantă, participativă și cu șanse egale la educație pentru toți copiii, iar acolo putem ajunge doar prin pași mici și implicare directă. În ce ne privește, am decis să contribuim – prin scris și fotografie – la creșterea numărului de oameni care devin conștienți de problemele societății și mai ales de soluțiile la care pot contribui.” (Alexandra și Bogdan Dincă, bursieri)