O vară de citit cărți pentru copii

Un articol mărturie din Caravana de vară FCG

Un articol mărturie din Caravana de vară FCG. Click pe imagine pentru articolul complet.

Dar ce v-a venit, dom‘le, cu grădinița asta? par a te întreba oamenii pentru care nivelul ăsta de școlarizare e fie opțional (că doar acasă îi oferi copilului cei 7 ani) ori de la sine înțeles. Pomenești tuturor de studiul x, y sau z din alea n care au demonstrat importanța educației timpurii, în special în cazul copiilor săraci. Și le mai spui și că în România 2 copii din 3 nu au acces la educație preșcolară datorită sărăciei. James Hackman, profesor la Universitatea din Chicago și cercetător la Centre for the Economics of Human Development – mai clar spus, un laureat Nobel care și-a dedicat munca de cercetare ideii de investiție în capitalul uman – spune că, dacă intervii cu programe educaționale în primii 5 ani de viață ai unui copil, ai cele mai mari șanse să-l abați de la traiectoria sărăcie-abandon școlar-asistat social/infractor pe care o moștenește din tată-n fiu. Și că investiția asta în educație timpurie are, culmea, și cea mai mare rată de recuperare ulterioară.

De de ce ar milita cineva pentru acces la educație timpurie de calitate pentru copiii săraci? Răspunsul ar trebui să fie simplu în țara în care peste 40% din populație trăieşte în sărăcie şi risc de excluziune socială, unde abandonul școlar timpuriu e la cea mai ridicată cotă de când suntem europeni integrați (18,1% în 2014), 42% dintre locuitori sunt analfabeți funcțional iar 70% din populație nu citește nici măcar o carte pe an (cf. EUROSTAT, 2011).

Copiilor le plăcea însă la nebunie să le citim din cărțile mari, colorate, cu mai puțin text decât știau ei că are o carte și mai puțină morală servită de-a gata. Părinților le plăcea să asculte și să-și privească micuții cum răspund, cum îndrăznesc, cum „se-mpreietenesc cu doamnele astea care vorbesc frumos”. Pe unii părinți îi lua gura pe dinainte de multe ori și răspundeau înaintea micuților. Se bucurau când citeau pe carte răspunsul, se rușinau când îi susțineam cu câte un „Bravo, mami!”.

Deși am fost avertizați că n-or să vină la atelierele noastre de vară și că nu-i prea interesează cartea, am reușit să citim pentru 5700 de copii, fără a-i număra pe cei cărora le-am citit pe iarbă, prin sat, sau pe frații mai mari care-au venit să ne ceară câte o carte arătându-ne cum știu ei să-și scrie singuri numele pe ea. Am dat peste 6000 de cărți și alte mii de materiale educative la grădiniță sau pe ulițe. Am stat de vorbă apoi – despre ale lor, dar și despre ce voiam musai să înțeleagă – cu aproape 3100 de părinți. Am strâns primari, asistenți sociali, mediatori școlari, directori de școală, educatori și învățători din 99 de comune pentru a afla care-i baiul cu educația și de unde-ar putea veni schimbarea. Am dat concluziile mai departe către autoritățile județene, am arătat cu cifre care sunt nevoile și unde sunt urgențele. Pe ultimul slide al fiecarui powerpoint erau fotografii ale copiilor ținând strâns în brațe cartea primită cadou. Nu l-am putut înregistra pe băiețelul care a venit să spună mulțumesc împins un pic de la spate de-o mămică rușinată.

„- Pentru ce-mi mulțumești?”
– Pentru că … sunt fericit, că acum am și eu o carte!”

Va urma

Articolul complet, aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>