Revista Glare – 19 Septembrie 2010

Interviurile Glare



Sărăcia şi excluziunea socială sunt întotdeauna semne ale abuzului de putere” – dialog cu dna Leslie Hawke, ambasador al Anului European pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale


Maura Anghel,  18.09.2010


– Dna Leslie Hawke, ati fost numită ambasador al Anului European pentru combaterea saraciei si excluziunii sociale. Din aceasta postura, ce evenimente veti organiza pentru a combate saracia ori pentru a constientiza comunitatea ca este nevoie sa-si schimbe atitudinea pentru a avea o viata frumoasa?

— Ne-am gândit ca în cadrul Balului de Caritate de Halloween să avem o ceremonie de premiere tocmai pentru a pune în evidenţă acest lucru şi modul în care noi considerăm că România poate contracara sărăcia:  Educaţie Timpurie pentru TOŢI!

În calitate de Ambasador al Anului European, voi avea posibilitatea de a aduce în atenţia publicului importanţa incluziunii educaţionale a TUTUROR copiilor din România. Misiunea Asociatiei Ovidiu Rom, pe care o reprezint, este de a ajuta copiii săraci să mearga la grădiniţă, pentru ca apoi să înceapă şcoala la aceeaşi vârsta cu ceilalţi copii şi să aibă rezultate şcolare bune.

În România, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale implementează programul naţional al Anului European care include o serie de activităţi şi evenimente pentru publicul larg şi pentru jurnalişti, dintre care amintesc: Olimpiada Copiilor, competiţia “Jurnalistul – Actor social”, campania de promovare a drepturilor sociale etc. În calitate de Ambasador, sprijin aceste activităţi atât prin participare, cât ;i prin transmiterea mesajelor Anului European către publicul larg. Pentru mine Anul European pentru combaterea sărăciei şi excluziunii sociale poate fi rezumat în doua cuvinte: solidaritate şi parteneriat.

– Ati locuit multi ani in strainatate. Cum se vedea Romania de peste Atlantic? Ce mesaje primeati despre noi, romanii? Dar despre moldoveni, pe care i-ati cunoscut cu prima vizita a dvs la Bacau?

— Când am ajuns în Bacau pentru prima dată am pus bazele unui ONG, care s-a numit The Alex Fund, după numele primului copil pe care l-am întâlnit cerşind în stradă, Alexandru. Motivul pentru care am fondat The Alex Fund a fost acela de a strănge bani în Statele Unite pentru a ajuta copiii foarte săraci din România să beneficieze de dreptul lor la educaţie. În perioada de început, majoritatea celor ce ne susţineau erau prietenii mei, care ştiau foarte putin despre România. În prezent însa, în grupul membrilor The Alex Fund sunt mulţi tineri profesionişti americani de origine română, oameni preocupaţi de viitorul României, la curent cu situaţia socială şi economică de aici. Se întamplă ca atunci când vorbesc despre România, uneori ei să fie mai optimişti decât tinerii care trăiesc în România. Cred ca acest lucru se datorează faptului ca ei se concentrează mai mult pe oportunităţile de aici, care sunt în continuare uriaşe, în timp ce oamenii care trăiesc aici sunt preocupaţi preponderent de dezavantaje şi se simt neputincioşi atunci când încearcă să schimbe lucrurile în mai bine. Dar atâta timp cât te simţi neputincios, EŞTI neputincios.

– Ce v-a determinat sa va implicati in actiuni de caritate? Ce loc ocupa aceste actiuni in viata dvs?

— Consider că oamenii care nu sunt ,,parte a unei soluţii”, prin asta înţelegând să contribuie la transformarea lumii în care trăim într-un loc mai bun pentru toţi, se constituie în parte a problemei. Cu alte cuvinte, aceştia folosesc resursele fără să aducă un plus de valoare. Pentru mine este important să simt ca îmi aduc contribuţia la binele comunităţii. Nu cred că există ceva mai important decât acest lucru, cel puţin nu în aceasta perioadă a vieţii mele. Am avut şansa mea la educaţie, am întemeiat o familie, am avut o carieră, am călătorit. Să ajut copiii săraci să beneficieze de şansa lor la educaţie, mi se pare cel mai bun lucru pe care îl pot face acum cu viaţa mea.

– De ce Ovidiu Rom?

— Împreuna cu Maria Gheorghiu, cadru didactic român, am pornit Asociaţia Ovidiu Rom, urmărind să extindem programele pentru copiii şi mamele sărace pe care le-am iniţiat în Bacău. Am ales numele Ovidiu Rom pornind de la poetul Ovidiu, care a scris ,,Metamorfozele”. L-am considerat un nume potrivit, care se potrivea perfect misiunii asumate, de a ajuta oamenii să aiba propriile lor metamorfoze.

– V-ati gindit sa sustineti si alte asociatii ce lupta pentru drepturile persoanelor defavorizate?

— Noi colaborăm cu alte organizaţii. Un exemplu în acest sens este parteneriatul cu Fundatia de Sprijin Comunitar din Bacău. Dezvoltăm proiecte împreuna, în care amândoua organizatiile contribuie cu resurse, iar The Alex Fund ne ajută, la rândul lui, în ceea ce facem. FSC mi-a oferit susţinere în primii mei ani aici şi le sunt recunoscătoare pentru acest lucru. Îi consider,în continuare, a fi unul dintre ONG-urile cu o foarte bună organizare din România.

– Cum se vede Romania de la Bruxelles? Ce planuri are UE pentru a combate saracia din aceasta parte a Europei?

— Scopul Anului European 2010 este de a da un impuls Guvernului şi altor părţi interesate pentru a încerca să rezolve problema sărăciei şi excluziunii sociale. Este o ocazie de a face schimb de bune practici, de a stimula dezbaterile asupra politicilor în domeniu şi de a crea legături între state care să fie atât utile cât şi durabile.

– Ce inseamna, de fapt, saracie si excluziune sociala?

— Ei bine, sărăcia şi excluziunea socială sunt întotdeauna semne ale abuzului de putere. Aşa cum într-o familie, parinţii sunt responsabili pentru bunăstarea TUTUROR copiilor lor, la fel o societate este responsabilă să urmarească bunăstarea tuturor cetăţenilor săi. Acest lucru presupune ca toţi copiii să beneficieze de servicii medicale corespunzatoare şi de acces la o educaţie care să le permită să devină membri activi ai societăţii când ajung la maturitate.

– Ce parere aveti despre Moldova? Cum o puteti ajuta, din perspectiva misiunii unui Ambasador al Anului European?

— Mi-au placut foarte mult cei patru ani petrecuţi în Bacau. Am simţit comunitatea de acolo într-un fel în care în Bucureşti nu o pot face. Ovidiu Rom are în continuare programe în Bacău, dar este mai practic pentru mine să fiu în Bucureşti, pentru că aici este centrul legislativ şi economic.

Ştiu că Moldova este considerată a fi zona cea mai sărăca din Comunitatea Europeana şi sper că putem pune bazele unor programe noi în acesta zonă, prin proiectul nostru ce îmbraca forma unui concurs naţional. Concursul urmareşte să ajute comunităţile locale să îşi înscrie la grădiniţă, în această toamnă, toţi copiii eligibili care trăiesc sub limita sărăciei. La finalul selecţiei, cinci comunităţi vor primi fiecare câte un grant de aproximativ 20.000 $ (15.000 €) pentru a fi folosiţi la înscrierea şi menţinerea în gradiniţă a copiilor în anul şcolar 2010-2011. Criteriile de eligibilitate ce trebuie îndeplinite sunt urmatoarele: (1) existenţa unui mediator şcolar în comunitate, (2) gravitatea problemei: numărul şi ponderea copiilor care nu merg la gradiniţă şi şcoală, (3) capacitatea comunităţii locale de a implementa metodologia.

– Daca ati avea putere universala, care ar fi primele trei masuri pe care le-ati lua ca sa ajuta Romania si, in special, Moldova?

— Ar fi atât de usor! M-as asigura ca fiecare copil cu vârsta de trei, patru si cinci ani din România ar merge la gradinisa. Si ca fiecare dintre educatorii lor ar fi bine pregatit si platit.

– Sunteti o femeie frumoasa, ambitioasa si puternica. Ce le sfatuiti pe romancele care inca isi mai cauta identitatea, care inca mai cauta reteta succesului, care inca isi mai cauta un drum in viata?

— Le doresc să aiba deopotrivă ocazia şi curajul de a ajunge să îţi cunoască aptitudinile personale, oricare ar fi acestea. Ma întristez când întâlnesc oameni care cred ca au fost împiedicati sau opriţi din dezvoltare, de societate, de familie au chiar de ei înşişi.

Sunt femei care îsi spun ,,Oh, acest lucru este prea dificil, nu aş putea face asta” sau ,,Oh, părinţii mei (sau soţul meu ) nu ar vrea ca eu să încerc asta” sau ,,Daca dau greş?” Sunt câteva femei din programul nostru adresat mamelor atât în Bucuresti cât şi în Bacău care au profitat de ocaziile oferite de noi şi care au reuşit să construiască un viitor mai bun pentru ele şi copiii lor, în ciuda fricilor pe care le aveau şi dezaprobărilor venite din partea familiilor. Una dintre ele este Narcisa, o mamă cu doua fiice atunci când ne-a cunoscut pe noi, care abandonase şcoala pe când era în clasa a opta. Acum ea este profesoară în Bacău. Un alt exemplu este o femeie de etnie Roma ce şi-a părăsit soţul abuziv. Acum ea trăieşte şi munceşte în Londra, fiind şi recăsătorită. Îmi amintesc ca era speriată şi, practic, fără nici un ban, dar a acceptat un risc uriaş, iar acum trăieşte un prezent mai bun şi mai fericit.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>